Târziu

Mai târziu.
Mai stii?!
Cafeaua se răcise deja.
Căci tu rulând pasaje
Din alte timpuri hâde
Te-ai prins într-o capcană
De animal în cursă.
Din cană tot se scurse
Căci timpul, nemilosul,
Golise şi cafeaua
Şi ani din mine, tine.
Eu rămăsesem goală
Cu pene, lotuşi, păsări,
Lăsând doar urma sacră
Pe un imaginar tambur.
Azi nu.
Mai ştii?!
Cum aşteptarea oarbă,
Te face o stafie
Ce rost nu-şi poate da,
Lăsând o umbră deasă,
Pe post de pijama.
Dar poate.
Mai stii?!
Ce frimitură,
Cu râvnă ce-mi despică,
Un plisc firav de-egretă
Şi-un trup ce nu regretă.
Nu pot eu cu iubire.
Mai stii?!
Când tot fugeai de mine,
Crezând că nu de tine,
Te-agăți în fapt major.

Mai ştii tu, oarecare?!
Că-ți sunt vindecătoare,
Plămadă din natură,
Nu doar progenitură,
Aşa cum îți socoate
Un glas pierdut prin şoapte.
Judecător de fapte,
Duios ce se desparte
De inima ce-i bate
Şi-o laşi cât mai departe.
Eu nu-ți promit salvare,
Doar dulce alinare,
Ce te aduce-n Soare
O rază, conectare.

Târziu,
Azi nu,
Dar poate.
Prilej de renunțare.